miercuri, 29 iunie 2011

Ramaneeyam...

Doi ochi maari,verzi, mi-au amintit de aceasta poezie, uitata prin cartile copilariei. Nu puteam sa o las deoparte..:) Din aerul acelui timp - celor ce stiu a privi si celor ce inca invata ...

O lacusta...

Tudor Arghezi

Mi-a umblat in papadie
O goanga cu palarie
Si camase stracojie.
Avea fuste si manta
Taiate din catifea
Si pieptar cu solzi de tipla
Captusit c-un fel de sticla.

Domnisoarei cu trei rochii-i
Lacrimau rubine ochii
Sa te-ntreb pe Dumneata,
Cum venisi in iarba mea
Si de unde , Domnisoara
De cristal si scortisoara?

Dupa pana ce te-a scris ,
Vii si tu din somn si vis.
Caci vopseli asemeni nu-s
Decat colo, tocmai sus,
Unde sunt intr-adevar
Pensule de-a fir a par
Si zugravii de o schioapa,
Mesteri scriitori cu apa.

Ce te-a suparat ? tantarul,
Papurisul, nenufarul?

As fi vrust sa stea s-o prind,
A venit incoa sarind
Si-a plecat sarind intr-alte
Buruieni si mai inalte.
Si-as fi vrut sa-mi stea intai
Pe un varf si s-o mangai
Mi-a lasat atata mie:
Bumbii goi, de papadie...