Privesc cerul ca un dom de luminasi cate sub imaculata-i cupolanavalitoareisi urmeaza Clipada, ranile mele mi-au celebrat semeniisi-ntreg cuprinsul lumiide aceeape toate ochii si sufletul meu le incapsi cata inversunare umilitapentru extatica moarte:sa venerezi dar sa nu poti lua cu tinedecat coaja de somn a unui fructce si-a lasat visul in seminte...O frunza se lipeste intotdeaunaintre eternitate si calcaipentru tine lumineaza umbra ei un pamant...